Șaorma mea de toate zilele. Pictorial cu Sânziana Negru

Crezi că pantofii tăi de designer n-au ce căuta în faţa unei mâncătorii de cartier? Crezi că rucola dă mai bine decât varza tocată? Crezi că mâncarea se împarte pe clase sociale? Noi credem că nu eşti niciodată prea bună pentru o şaormă.

Fotografii de Andrei Pungovschi
Stil de Ailin Ibraim
Asistent stilist Gabriela Pițurlea
Machiaj de Marina Chiorean
Coafură de Bogdan Mirică / Fantasy Hair Team

Sânziana Negru mănâncă șaorma
Trenci Ipekyol, geantă Louis Vuitton, pantofi DnV – Zebra Love Stiletto, mănuşi Rebelle, ceas Oxette
Şaorma de pui cu sos de usturoi şi mentă – Shark, Piața Buzeşti.
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Rochie Maria Lucia Hohan, pantofi Mihaela Glăvan, cercei, inel și brățară Oxette
Şaorma de vită şi berbecuț cu sos de iaurt cu susan – Genin, Calea Floreasca.
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Sacou din garderoba stilistului, cămaşă Ipekyol, geantă Louis Vuitton, colier Ipekyol, mănuşi Rebelle
Şaorma cu mix de pulpă şi piept de pui – Dristor Kebab, Dristor.
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Rochie M Unu Doi, pantofi Mihaela Glăvan, cercei Oxette
Şaorma de pui cu varză albă şi roşie, pătrunjel şi ardei iute – Bundetot, Centrul Vechi.
Maşină: Mini 50 Mayfair, BMW Group România.
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Sânziana Negru mănâncă șaorma
Sacou Zara, cămaşă din garderoba stilistului, cravată Aldo, inele și cercei Oxette,
Șaorma de pui cu sosul iute al casei – Melissa, Calea Rahovei.
Sânziana Negru mănâncă șaorma

Sunt Sânziana Negru, am 24 ani, sunt vărsătoare şi, mai nou, şaormară.

Îmi place să pozez, iar lumea mă plăteşte ca să le zâmbesc. (Eu sunt tipa care dansa cu Virgil Ianțu în promo la Prima TV.) De data asta mi-a plăcut în fața camerei ceva mai mult, pentru că nu ai zilnic ocazia să verşi sos de usturoi pe genți de sute de euro. De ceva timp apar şi pe sticlă. Sunt VJ la Music Channel, unde am nişte colegi minunați, care-mi tratează câinele, pe Skittles, ca pe orice alt angajat cu normă întreagă. Pentru el e un cadru ideal să-şi câştige osul de toate zilele.

Nu am mâncat niciodată o şaorma până la acest pictorial, în principal pentru că mă speria ideea unui fel de mâncare construit din atâtea elemente şi înecat în atâtea sosuri. Apoi, nu-mi surâdea ideea de ceapă şi usturoi. Nu mi-au plăcut niciodată. Când eram mică, mama mă punea să mănânc usturoi ca să fiu sănătoasă şi ajunsesem să zdrobesc cățeii şi să-i iau cu apă, ca pe nişte pastile.

Însă şaormele astea pe care le-am gustat au fost bestiale – mai ales cele cu pui şi cele în care echipa nu mi-a pus ceapă şi usturoi. După o lună de morcovi cu apă plată şi lămâie, şaorma e plăcere pură, o plăcere nu mai vinovată decât o ciocolată de 500 de calorii. În total am mâncat vreo două în ziua cu şedința foto – una integral, aşa de mult mi-a plăcut. Din celelalte am luat câteva guri; recunosc că nu m-am omorât după aia cu carne de berbecuț. Şi Skittles a hăpăit din ele până a obosit de la atâta mâncat. Pentru că sunt din Ardeal (m-am născut în Republica Moldova, dar de la 7 ani am trăit în Târgu Mureş), consider că acest ospăț încheie procesul meu de bucureştenizare.

Mă tot intreb de ce se spune că nu e elegant să mănânci şaorma. Să fie oare din cauza faptului că îți trebuie o gură elastică şi-o duzină de şervețele pentru a mânca o chestie mirositoare, toate astea stând în picioare, în stradă? Asta e o scuză. Şaorma este un deliciu şi merită efortul. După shooting am făcut un duş şi am ieşit în oraş. Nu ştiam ce naiba era adierea de usturoi şi carne care-mi trecea din când în când prin dreptul nasului. Apoi mi-am dat seama că după sălbăticia de la ultimul cadru, m-am impregnat bine de tot. Dar a meritat – doar n-o să-i reproşez şaormei că era bună.

Sânziana Negru mănâncă șaorma
Cămaşă din garderoba stilistului, inele, cercei și brățară Oxette

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.


Acest articol apare și în:

DoR #2

Primăvară, 2010

Cumpără revista

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *