Ce s-ar întâmpla dacă ar trece legea care ne interzice să vorbim în școli despre identitate de gen

Ne-au spus oameni din comunitatea transgender și psihologi care îi consiliază, profesori care predau studii de gen și activiști pentru drepturile omului și egalitatea de gen.

Senatul României a votat marți, 16 iunie, o modificare a legii educației care ar interzice – dacă va fi promulgată de președinte – orice referire la conceptul de identitate de gen în școli și universități. Concret, ar interzice „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”. Amendamentul îi aparține senatorului PMP Cristian Lungu, teolog la bază, care ne întreabă retoric dacă am fi de acord ca elevilor să li se predea că pământul este plat. 

Deși discriminează, legea a primit aviz favorabil de la Comisia pentru drepturile omului din Senat. Poți citi aici expunerea de motive a inițiatorului și aici proiectul de lege în forma adoptată de Senat. Pe 10 iulie, președintele Klaus Iohannis a atacat legea la Curtea Constituțională, spunând că legea contrazice, printre altele, principiul egalității cetățenilor în fața legii, protecția copiilor și tinerilor, libertatea de exprimare și autonomia universitară.

Legea este încă o scuză de comunicare pentru agenda conservatoare. Surse prezidențiale spun că n-o să fie promulgată, dar asta nu ne scapă de tentaculele grupurilor tradiționaliste care se lungesc conștient și consecvent, cu argumente ca: dar dacă toaletele fetelor vor fi invadate de băieți care se cred fete? 

Le tot simțim din 2011 încoace și toate au o sursă religioasă: de la proiectul care prevedea consiliere obligatorie înainte de avort la inițiativa Coaliției pentru Familie care a dus și la referendumul invalidat din 2018, la Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlament, la refuzul educației sexuale în școli, la cea mai recentă inițiativă a teologului din PMP, Cristian Vasile Lungu.

Chiar dacă societatea civilă reacționează pe măsură și mediul școlar și academic a criticat unanim inițiativa legislativă – Universitatea din București (UNIBUC), Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), Consiliul Național al Elevilor (CNE) și Asociația Elevilor din Constanța (AEC) – puseele antiliberale există în continuare (ne suflă-n ceafă conservatorismul Poloniei și Ungariei), iar mișcarea prinde forță. 

În acest context, am vorbit cu mai mulți oameni afectați direct de tendințele conservatoare recurente. Profesori care predau studii de gen, psihologi care lucrează cu comunitatea transgender, activiști pentru egalitate de gen, juriști, elevi și studenți. Nici ei nu simt că revolta bulei noastre e despre lege în sine, ci despre ce ne paște după, dacă ăsta e doar un test. 


Oana Băluță, conferențiar și doctor în științe politice cu o teză despre gen (Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării):

Termenul de „ideologie de gen” nu are nicio legătură cu studiile de gen sau cu studiile științifice. A fost dezvoltat în anii ‘90, cu aport de la Vatican, ca un instrument retoric pentru a critica politicile de egalitate de gen. Este o noțiune de paie, o umbrelă sub care poți să pui de fapt orice: educație sexuală, dreptul la avort, drepturile reproductive, drepturile persoanelor trans, definirea căsătoriei ca uniunea dintre o femeie și un bărbat.

În ultimii ani s-au desfășurat campanii în Europa și America Latină care au blocat proiecte care veneau în sprijinul femeilor și comunității LGBTQ și au alimentat ascensiunea unor politicieni iliberali. Câștigând sprijin politic, în Ungaria au scos în afara legii studiile de gen, iar Universitatea Central Europeană și-a mutat activitatea în altă țară.

Studiile de gen au dus la dezvoltarea politicilor publice, a legislațiilor și a convențiilor internaționale pentru violența și inegalitatea de gen. Genul se manifestă în stereotipuri, discriminare, inegalitate. Nu e o construcție binară, descriptivă, ci e un instrument critic care stabilește de exemplu venituri și prestigiu inegale pentru femei și bărbați.

Există o întreagă literatură științifică și academică pe această temă din anii ‘60 încoace, dar ei îndoaie definiții și construiesc un imaginar cu care e foarte greu să te bați.

„Ideologia de gen” lovește în femei și egalitate de șanse, dar este și un atac direct la adresa persoanelor trans. Le transmite prin lege că genul și sexul nu sunt diferite, că ei nu ar trebui să existe sau să fie menționați în școli și universități. Pentru persoanele trans, această modificare a legii educației este o chestiune de existență proprie: identitatea de gen și sexul biologic trebuie să coincidă.


Romanița Iordache, expertă în drepturile omului, copreședintă ACCEPT:

Legea indică faptul că Parlamentul nu înțelege ce înseamnă autonomia universitară, nu înțelege ce înseamnă cercetare științifică, nu înțelege ce înseamnă gen și identitate de gen. Sau încearcă să submineze spațiul universitar, ideea de cercetare. 

A doua problemă, care pentru mine e la fel de oribilă, ține de recunoașterea identității de gen, de demnitatea unor oameni pe care legea asta ajunge să-i anuleze. E strigător la cer că ai tineri transgender care se sinucid sau care ajung în situații dificile în licee, în facultăți, a căror identitate acum practic e ștearsă. 

Pe termen lung, însă, eu văd legea asta ca parte dintr-o problemă sistemică dintr-un desant neoconservator care transformă România în Republica Talibană România. Și vedem asta când e vorba de femei victime ale violenței domestice, când avem copile care trebuie protejate împotriva violului, când vorbim despre educație sexuală care brusc nu mai e educație sexuală, iar acum n-o să mai putem vorbi nici despre roluri de gen, despre diferența dintre gen și sex. Apoi ce urmează? Să punem din nou femeia în țarc? Să nu mai aibă femeia acces la facultate, pentru că oricum rolul ei e în spatele cratiței? 

E un desant religios pe care îl vedem în Parlament și în alte instituții: în 52 de spitale care în mod permanent nu mai fac întreruperi de sarcină; în CNCD, unde același PMP își împinge propriul candidat, de fapt candidatul Patriarhiei, pentru că atunci când ești arhidiacon așa cum e domnul Mavrichi, nu ai cum să candidezi pentru o poziție publică decât cu binecuvântarea ierarhului superior. 

E de lucru. Și e de lucru nu numai în România. Trebuie să fim conștienți că ne plasăm într-un context regional în care Putin organizează referendumul pentru modificarea Constituției ca să-și mențină puterea, cu subiecte care targetează zona progresistă, în Polonia se întâmplă același lucru, în Ungaria vedem că Viktor Orban a pornit și el o campanie de susținător al valorilor tradiționale mai mult decât drepturile omului. Era firesc să se întâmple și în România.

Pentru mine, ca cetățean, fiecare zi e un test. E un test de maturitate. Doar când ești matur înțelegi că faptul că cineva e diferit de tine nu e un pericol la adresa ta, ci pur și simplu sunteți diferiți.


Daria Bulzan, creatoare de conținut și femeie transgender:

Eu acum termin facultatea, dar dacă ar fi să treacă legea asta și aș fi în continuare în facultate, mi s-ar părea că cineva îmi spune „Identitatea ta nu contează”.   

Pe termen lung, efectul va fi că oamenii care nu se identifică cu sexul biologic să fie cât mai in the closet, în timp ce Vestul progresează.

Primesc foarte multe mesaje de la adolescenți din tot spectrul LGBT. Poveștile sunt 99% triste. În orașe mai mici, bullyingul se întâmplă la un nivel mult mai mare, iar unii chiar au renunțat la terminarea studiilor. 

Dacă în familie copiii nu sunt acceptați și nu sunt sprijiniți, măcar la școală ei ar trebui să aibă un psiholog, un om care să-i înțeleagă, să-i îndrume.


Alexa Ciucu, psiholog ACCEPT:

Lucrez din 2014 cu oameni din comunitatea LGBT, inclusiv persoane transgender, și cred că o astfel de lege ar duce la o invizibilitate imensă a persoanelor trans în mediul școlar. La vârsta cea mai vulnerabilă, când trăiesc această disforie de gen (au un disconfort mare cu genul atribuit la naștere) și au cea mai mare nevoie de sprijin și informație. 

Legea pornește de la o premisă falsă și retrogradă, cum că dacă copiii ar avea acces la aceste informații, ei ar putea fi transformați în persoane trans sau gay, ceea ce e total fals. Orientarea sexuală și identitatea de gen nu sunt alegeri, nu apar în urma traumelor sau în urma expunerii. Identitatea de gen se formează până la vârsta de doi ani. La școală, ea e deja formată de multă vreme.

Toate studiile ne arată că ceea ce contează e ce simte persoana, de aceea recomandarea APA (Asociația Psihologilor Americani, forum nostru suprem) este ca, pentru persoanele care au disforie de gen, intervenția să aducă corpul la nivelul identității de gen, la ceea ce simte persoana, și nu modificarea identității de gen pentru a se potrivi cu corpul (lucru care ar fi, oricum, imposibil de realizat, toate terapiile care au încercat asta au eșuat).

Dacă ar trece legea, adolescenții n-ar mai putea vorbi nici cu consilierul școlar, care a fost salvarea pentru mulți copii trans, pentru că i-a îndrumat spre noi sau alte resurse. Și bullyingul ar fi mai puternic, iar profesorii nu ar avea instrumente să-l oprească pentru că nu ar putea să vorbească despre problemă. 


Gabi, adolescent trans, Tulcea:

Mulți ani am avut sentimentul de rasă inferioară. Auzeam șușoteli non-stop, băieții mai mari îmi ziceau „uite că vrea să se combine cu tine”, am fost discriminat de un pedagog școlar. Dacă trece legea, va crește considerabil discriminarea, iar dacă sunt hărțuiți în școală, depresiile elevilor se vor adânci mult mai tare.

Sprijinul meu a venit, dincolo de ONG-uri, și de la un consilier școlar, într-a IX-a și a X-a. Dacă nu era el, cedam. Prima dată când am intrat în cabinet eram disperat, știu că mai avea doar jumătate de oră din program. M-am deschis din prima. Știa prin ce trec. Înțelegea. M-a ajutat să nu mai pun atâta valoare în ce zic alții despre mine, să nu mai dau importanță. Dacă ești atent la tot valul de ură, ajungi s-o iei razna. 

Dacă până acum nu mă gândeam să părăsesc România ci să lupt aici pentru a fi mai bine, acum nu știu cum va fi. 


Camelia Proca, directoarea organizației ALEG:

Legea încalcă Convenția de la Istanbul privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenţei domestice, pe care statul român a ratificat-o în 2016. Articolul 14 al acestui document, numit Educație, arată că statul trebuie să includă material didactic despre egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen nestereotipe, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva femeilor în curriculumul formal şi la toate nivelurile de educaţie.

Prevenirea violenței înseamnă deconstruirea acelor norme sociale, tradiționale de gen, care fac violența acceptabilă. Ajutăm întâi elevii să înțeleagă că pe lângă diferențele biologice dintre femei și bărbați există un strat al diferențelor de ordin social, care țin de prejudecăți, de etichete, pe care societatea le atașează identității feminine sau masculine prin ceea ce învățăm în familie, în felul în care socializăm de mici, prin jocuri, prin mesajele pe care le primim din mass-media despre ce înseamnă să fim fete și băieți. 

Și noi, de obicei, vorbim despre cum s-au modificat de-a lungul timpului aceste norme, că femeile nu aveau drept la proprietate, la vot, la educație, acum o sută de ani, că bărbații erau cei care duceau această povară financiară de a susține o familie. Astăzi lucrurile s-au schimbat, femeile și bărbații sunt aceiași din punct de vedere sociologic, s-au schimbat normele culturale, sociale, percepția de gen.


Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului, Asociația ACCEPT:

Organizația Mondială a Sănătății, pe 25 mai 2019, a adoptat documentul care clasifică bolile la nivel internațional și a eliminat tulburarea de identitate de gen din acest manual al bolilor. Experiența de a fi trans, de a nu te identifica cu sexul biologic de la naștere, a fost plasată la acele aspecte de sănătate care țin de sănătatea sexuală, în ideea în care aceste persoane au nevoie, unele dintre ele, de anumite servicii de sănătate pentru a-și putea mai bine exprima identitatea de gen de-a lungul vieții (de exemplu, tratament hormonal).

Asta demonstrează că s-a ajuns la o astfel de înțelegere a acestor problematici legate de diferența dintre sexul biologic și gen tocmai prin efortul de cercetare științifică, dezbateri în cadru academic, dezbateri dintre cei care cercetează aceste aspecte în zona medicală, din zona psihologiei sau a științelor politice. Legea adoptată nu face decât să oprească orice fel de dezbatere în acest domeniu, orice fel de studiu, orice fel de discuție. Și nu doar în mediul academic sau școlar, ci și ca formare profesională. Vorbim despre cursurile pe care judecătorii și Institutul Național al Magistraturii ar putea să le facă și le-au făcut într-o oarecare măsură până acum, referitoare la aspectele care țin de identitatea de gen a persoanelor trans sau de gen în general, ca noțiune juridică foarte utilă, esențială în înțelegerea și aplicarea legii în ceea ce privește violența împotriva femeilor, violența domestică sau violența de gen.

Prin urmare, nici măcar aceste cursuri nu au voie să mai aibă loc, sunt ilegale atunci când un conducător de instituție, cum ar fi din cadrul poliției, decide că polițiștii au nevoie de instruire în munca cu victimele violenței de gen și violenței împotriva femeilor. Sau când poliția de frontieră decide că are nevoie de instruire despre cum să facă identificarea la frontieră a persoanelor transgender care nu au actele de identitate care corespund cu markerii de sex din acte.

Sunt niște aspecte esențiale pentru ca acești profesioniști, acești funcționari publici să-și facă meseria pentru ca legea să fie aplicată.

Autoritățile care urmează acum să se pronunțe au anumite pârghii la dispoziție. 25 de senatori sau 50 de deputați sau Avocatul Poporului, în cinci zile de la adoptarea legii, pot sesiza Curtea Constituțională pentru neconstituționalitate. Dacă trec aceste cinci zile și nu se face acest lucru, legea trece mai departe către promulgare la președintele țării. Acesta are două căi: să returneze legea în Parlament pentru a asigura o dezbatere publică reală și a acorda un timp de reflecție mai lung parlamentarilor ca să se documenteze; sau s-o trimită la Curtea Constituțională.

Noi am identificat cel puţin 10 motive de neconstituționalitate. Iată câteva dintre ele:

Cel mai important în acest moment este faptul că se încalcă principiul priorității ordinii dreptului european asupra dreptului național garantat prin articolul 148, alineatul 2 din Constituție și articolul 4 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În jurisprudența UE, obligatorie pentru România din momentul aderării, este prevăzut foarte clar faptul că principiul tratamentului egal între femei și bărbați, introdus în legislația UE în anii ‘70, a fost extins în 1996 de către Curtea Europeană de Justiție astfel încât să fie aplicabil și persoanelor care nu se identifică cu sexul biologic pe care îl au de la naștere – deci persoanelor transgender. Dacă sunt discriminate, dacă sunt concediate pentru că sunt persoane trans, atunci vor fi apărate de directivele europene care interzic discriminarea.

Se mai încalcă articolele 11 și 20 din Constituție, care spun că dacă în domeniul drepturilor fundamentale ale omului legea națională încalcă standardele din Convențiile, din tratatele de drepturile omului ratificate de România, atunci aceste tratate trebuie să aibă prioritate. În cazul nostru vorbim, cel puțin, despre Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice, în care este prevăzut că noțiunea juridică de gen este definită și recunoscută ca fiind diferită de noțiunea juridică de sex biologic. Iar definiția genului din această Convenție are la bază rolurile construite social, comportamentele și însușirile pe care o societate dată le consideră adecvate pentru bărbați și femei. Genul este mai mult decât sexul biologic, adică exact ideea pe care legea adoptată o contrazice.

Vorbim și de încălcarea autonomiei universitare, garantată în articolul 32 din Constituție. Nu e vorba doar despre o chestiune simbolică, despre niște definiții, niște cuvinte. E foarte clar o intimidare și o amenințare în această lege care se îndreaptă asupra mediului academic, mediului școlar și a instituțiilor de formare profesională. Ar însemna că tu, ca instituție în domeniul educațional sau de formare profesională, îți pui problema dacă să permiți desfășurarea unor anumite materii sau desfășurarea unor cursuri pe tema identității de gen și a genului. Dacă acesta este un act ilegal, poate atrage răspundere penală pentru un abuz de serviciu, poți să primești un control pentru că ai acordat fonduri publice pentru un act ilegal. Poate fi o sancționare sau o cercetare disciplinară asupra unui profesor care vorbește la oră cu studenții săi despre noţiunea de gen ca fiind diferită de sexul biologic, despre rolurile de gen şi  despre stereotipurile de gen.

Și dreptul la viață privată, la intimitate fizică și psihică și nediscriminare a persoanelor transgender este încălcat de această lege. Pentru că aceste persoane sunt o realitate în societatea românească. Ele și-au câștigat la nivelul CEDO dreptul de a fi recunoscute în fața legii și obligația statelor de a adopta acele mecanisme de recunoaștere a identității de gen, respectiv de a schimba markerii de sex în actele de identitate, de stare civilă. Prevederea există și în România, anevoioasă cum este, dar vorbim de sute de persoane care au parcurs acest proces, din aproximativ 120.000 de persoane transgender pe care noi, la asociația ACCEPT, le-am estimat că sunt în România.


Maria Bucur, istorică și profesoară universitară în Indiana (SUA):

„Faptul că în acest moment există exprimări împotriva legii din partea universităților mari din România mi se pare un lucru fără precedent în privința interesului pentru studiile de gen în țară”. Bucur, co-autoarea cercetării Nașterea cetățeniei democratice. Femeile și puterea în România modernă, spune că e important să ne punem întrebări incomode despre relațiile de acasă de gen, pentru că altfel nu vom afla niciodată cum văd oamenii viața lor în cuplu și în ce măsură speranțele lor se realizează sau nu.

Educația de gen înseamnă și o prevenire a violenței în familie. „Avem toți abilitatea de a fi agresivi”, spune Bucur, „dar avem, aproape toți (exista excepții de natură medicală sau cognitivă) abilitatea de a învăța să nu acționăm violent. Femeile învață de mici să nu fie agresive, pentru că nu li se permite. Pentru băieți, povestea este foarte diferită, agresivitatea este văzută prea des ca bărbăție.  Pentru persoanele trans sau queer se operează cu totul alte tipuri de forme de negare a posibilității lor chiar de a avea o existență publică fără pericolul violenței împotriva lor. Cum învățăm să nu fim violenți? De la cei de-acasă, de la școală, din texte, din istorie.”

Acest articol a fost actualizat pe 22 iunie, când a fost adăugată intervenția Mariei Bucur, și pe 10 iulie, când președintele Klaus Iohannis a atacat legea la Curtea Constituțională.

Citește mai departe: Oana Băluță explică de ce genul este un concept diferit de sex, iar cele două nu sunt întotdeauna aceleași (Scena9).

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.

4 comentarii la „Ce s-ar întâmpla dacă ar trece legea care ne interzice să vorbim în școli despre identitate de gen

  1. O insiruire lunga de aberatii. Daca legea asta trece, ii discrimineaza pe legebetei. Daca nu trece, ii forteaza pe toti cei care nu vor sa auda asa ceva sa invete, sa discute, sa accepte rahaturi de genul. Eu nu cred ca un transgender intreg la cap, cu bun simt, vrea sa isi spele rufele in public sau sa invete copii la clasa a5a despre cum intretine el relatii sexuale. Cat despre toleranta, asta nu se legifereaza. Oamenii din Romania sunt ok din punctul meu de vedere, accepta si astfel de persoane, insa de la a accepta si pana la a invata, sa citi materiale despre, a scanda pe strazi asa ceva, e DRUM LUNG. Asa ca lasati abureala cu discriminarea ca nu merge. Asta nu e nicio discriminare. E pur si simplu o decizie proprie a unui popor care tolereaza, dar nu vrea sa fie inundat de curentul asta si cam atat.

    1. Acceptare da, tolerare da, ajutor da, intelegere da, legiferare nu, studiati si promovati nu. Altfel ajunge majoritatea sa se supuna minoritatii si asta nu e ok

  2. S-ar intampla ca or sa moara de foame niste catre didactice care promoveaza comportament aberantul ca fiind unul normal. Si s-ar intampla ca cei care frecventau genul asta de Mastere poate isi vor reconsidera alegerea de a fii viitori angajati la Glovo, Uber, Zara, KFC si McDonalds.

  3. Poate ar trebui întrebați și părinții dacă sunt de acord cu aceste ore. Mizeria asta nu va face decât sa creeze confuzie în mintea copiilor. Psihologii abia așteaptă sa taxeze cu mulți bani părinții ai căror copii vor cădea în capcana acestui curent. Și ce o sa avem? O tânără generație de copii confuzi, cu multe dezechilibre, fără un viitor clar, fără familie. Totuși cred ca cei din generația mea, părinți ca mine, vor știi sa nu își lase copiii sa pună botul la un curent defect. Și păcat ca DOR promovează articole de genul asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *