Întrebări la care să răspunzi înainte să te muți la sat

Înainte să-ți vinzi apartamentul și să te muți la țară, e bine să iei în calcul câteva lucruri.

Acest articol nu e un ghid exhaustiv despre mutarea la țară, ci îți indică niște lucruri la care să te gândești dacă, la fel ca nouă tuturor, anul ăsta ți-a trecut prin cap să pleci din oraș. Vestea bună e că nu trebuie să fie o mutare radicală – am descoperit și noi ca există moduri fluide, de tranziție, prin care poți ajunge singur la răspunsuri. Te poți muta temporar, te poți muta foarte aproape de un oraș sau te poți întoarce uneori câteva zile la oraș ca să-ți încarci bateriile.

Care e motivul pentru care te muți? Chiar vrei să stai la țară sau vrei doar o casă cu grădină?

Starea de urgență ne-a forțat pe mulți să recunoaștem cât de mici și înghesuite ne sunt apartamentele. Dar, înainte să cumperi o casă în creierii munților sau într-un sat de care ai aflat de pe Instagram, de frica unei noi carantine, întreabă-te dacă nevoia ta e de izolare, de o viață cu un ritm mai lent sau doar de mai mult spațiu?

Pentru că, dacă răspunsul e „vreau mai mult spațiu, dar îmi plac toate serviciile de la oraș (baruri, muzee, dentist, spital)”, poate că o casă în apropierea orașului e o alegere mai potrivită.

Așa a făcut Alina Ursu, care locuiește în comuna Brănești, județul Ilfov, de mai bine de trei ani. Înainte, a trăit împreună cu soțul într-un apartament la Piața Unirii, în centrul Bucureștiului. „Pentru doi adulți era perfect, eram aproape de tot, puteam ieși oricând să ne plimbăm. Dar pentru un copil nu era o zonă prea bună”, spune ea. S-au hotărât să se mute prin 2013, după nașterea primul copil, când au realizat că era nevoie să facă slalom printre automobile cu căruciorul sau să meargă cu mașina ca să ajungă într-un parc.

Nu s-au gândit din prima să se mute la țară, voiau doar un cartier liniștit, cu mai multă verdeață. „Când am început să ne uităm la prețuri ne-am dat seama că nu ne permitem un apartament în Titan, dar ne permitem o casă la țară.” Prea departe de Capitală nu voiau să meargă, pentru că asta însemna să renunțe la locurile de muncă – el lucrează ca director de producție la o fabrică de uși lângă București, ea e medic stomatolog.

În Brănești Alina își petrece zilele jucându-se cu copiii și îngrijind straturile cu legume din grădină.


Au ales Brănești, pentru că e la jumătate de oră de București și pentru că aveau și rude acolo. Au cumpărat un teren și au început să construiască o casă. S-au mutat în 2017, după ce li s-a născut al doilea copil. „Când ne-am mutat, temerea mea cea mai mare era naveta. Îmi era frică că nu o să mă descurc să conduc singură cu doi copii mici.” Dar s-a obișnuit. Își duce singură copiii la grădiniță și la școală în Voluntari și îi ia când termină munca. În total, petrec aproximativ două ore pe zi în mașină. „Ne-am asumat că naveta va face parte din viața noastră și nu mai e așa de greu. Folosim timpul acela să vorbim, să ascultăm muzică, copiii se joacă sau se ceartă pe bancheta din spate, e timpul nostru.”

Ce fel de sat cauți și de ce?

E bine să analizezi sate diverse. Unul cu populație îmbătrânită și cu puțini locuitori îți va oferi mai multă liniște, dar va fi mai greu să găsești oameni cu care să socializezi sau care să te ajute la nevoie.

De cealaltă parte, un sat mare, cu activități culturale și mai multe facilități (ca dentist, salon de cosmetică, cafenea, supermarket), presupune mai multă agitație. E foarte posibil să descoperi că ai dat bormașina unui vecin pe motocoasa altuia.

E bine să te uiți și dacă în sat s-au mai mutat și alți orășeni, pentru că, până te acomodezi cu locul, ei pot fi o sursă bună de informații și o legătură cu vechiul stil de viață.

Și geografia locului e importantă. Muntele îți dă peisaje spectaculoase și aer curat, dar și temperaturi scăzute, drumuri mai greu accesibile și șanse să te întâlnești cu animale sălbatice, precum urșii. La câmpie o să ai caniculă și, cel mai probabil, secetă, iar în unele zone din sud trebuie să iei în considerare și fenomenul deșertificării, adică transformarea terenului arabil în nisip. Dacă îți iei o casă cu grădină într-un sat din Teleorman sau Dolj, va trebui să investești și într-un sistem de irigații și să te gândești la culturi rezistente la secetă, precum arahidele.

Dacă poți, vizitează satul unde ai vrea să te muți și iarna, ca să vezi cum e drumul de acces și cât de tare te deranjează frigul, dar și după ce a plouat câteva zile, ca să vezi cum se comportă pământul.

Poți simplifica alegerea dacă te muți în satul în care au locuit bunicii tăi sau în care mai ai rude, pentru că-ți va fi mai ușor să te integrezi.

Gelu Vlașin a plecat în Spania în 2001, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit decât cel de jurnalist cultural la București. A lucrat ca sezonier în agricultură câțiva ani, până a reușit să se angajeze într-o firmă de consultanță informatică, dar a rămas apropiat de țară și planul lui a fost mereu să se întoarcă în București. Când i s-a născut primul copil, în urmă cu 10 ani, și-a dat seama că dorul nu e doar de România, ci și de natură, de un stil de viață mai liniștit, pe care ar fi vrut să-l experimenteze și copilul său.

A discutat cu Cristina, soția sa, și și-au dat seama că cel mai bine ar fi să se întoarcă la Tranzbordare, cătunul din Bistrița-Năsăud în care s-a născut și a copilărit el. Acolo îi avea pe ai lui, cunoștea comunitatea și era aproape și de părinții Cristinei, care locuiau în Bistrița. Au început să trimită bani acasă pentru construcția unei case și să-și petreacă acolo fiecare vacanță și între timp a apărut și al doilea copil. „Casa era gata, dar tot ne mai gândeam, hai să mai așteptăm să crească băieții, hai să așteptăm să termine școala.”

Pandemia i-a prins în apartamentul de la Madrid și i-a convins că nu mai vor să aștepte. Imediat ce au putut ieși din casă și-au făcut bagajele și s-au mutat la Tranzbordare. Gelu e scriitor, iar Cristina, cântăreață de jazz, așa că au trebuit să-și găsească noi activități la sat. „A trebuit să ne făurim o viață culturală într-un cătun”, glumește Gelu. Cristina face ateliere de muzică cu copii și predă online pian, vioară și canto, iar el scrie și lucrează freelance cași community manager, rol în care administrează mai multe grupuri de Facebook de români din diasporă.

Gelu spune că băieții lui sunt bucuroși că s-au mutat în România. Deocamdată le place viața la țara, dar Gelu nu o să insiste să rămână în cătun mai mult decât își doresc.


Încă de când veneau acasă doar în vacanțe, Gelu încerca să se implice în viața satului. A început să organizeze Tabăra de creație: Întâlnirile de la Telciu, un eveniment cultural unde adună 300 de scriitori debutanți și nume consacrate din literatura română. Acum, cei doi au în grijă un after school și lucrează la Muzica e la Telciu și Literatura e la Telciu, două proiectele menite să promoveze și să stimuleze dezvoltarea artistică a zonei. Despre experiența lui de „neorural”, Gelu scrie în Jurnal de Tranzbordare, blogul personal.

„Suntem mai mulți oameni în Telciu, întorși de la oraș sau nou-veniți, care vrem să transformăm comuna.” Oamenii, crede Gelu, te urmează dacă văd că-ți merge, chiar dacă nu imediat. „La început, sătenii ziceau: ce-i cu festivalurile astea? Dar apoi, când vedeau că turiștii vin și cumpără din magazinele din sat, mai rămân peste noapte, și-au dat seama că și pentru ei pot fi benefice astfel de activități.”

Gelu spune că nu se simte izolat în cătunul lui. „Îmi place și agitația, așa că atunci când simt nevoia, plec la București, stau o săptămână la prieteni și îmi încarc bateriile cu stilul acela de viață. După mine, faptul că locuiesc la țară nu e o limitare.”

Îți permiți mutarea?

Fiecare mutare la sat e o experiență diferită și tocmai de aceea e greu de spus cât va costa totul. Există puțin agenți imobiliari care se ocupă de proprietăți din rural și nu există un preț al pieței. Găsești anunțuri de vânzare pe internet, dar și dacă iei la pas un sat și întrebi cine vinde casă sau pământ.

Andy Hertz, administratorul grupului Mutat la țară – viața fără ceas, o comunitate online cu peste 100.000 de membri, spune că una dintre cele mai mari greșeli pe care o fac cei care vor o casă la țară e că aleg una foarte ieftină, fără să ia în calcul costurile de reparație, care uneori ajung mai mari decât dacă ar fi cumpărat o casă gata de locuit.

Când Dona Teșcovschi și iubitul ei au cumpărat o casa bătrânească în Brădetu, județul Argeș, știau că o să fie nevoie de ani de muncă până vor putea să trăiască acolo. Casa tipic argeșeană nu mai fusese locuită cu anii și avea nevoie de reparații substanțiale. Cel mai greu a fost să găsească meșteri, mai ales că își doreau să păstreze specificul tradițional al locului și cât mai multe dintre materialele originale. De exemplu, nu au vrut să betoneze soclul casei, varianta mai rapidă, ci să-l refacă folosind piatră.

Lucrează de doi ani la casă și multă muncă au făcut-o ei înșiși, ca să mai reducă din costuri. Încă nu s-au mutat la Brădetu, dar își petrec cât de mult timp pot acolo și documentează transformarea casei pe Instagram. „Ne-a ajutat foarte mult asta, pentru că ne scriau oamenii care aflau de noi pe Instagram să ne dea sfaturi, să ne pună întrebări.”

Dona și prietenul ei sunt în al doilea an de renovare a casei de la Brădetu.


Un alt cost pe care trebuie să-l iei în calcul sunt utilitățile. La sat nu toate casele sunt racordate la utilități, ba chiar e posibil să nu existe rețele de apă, curent sau canalizare, caz în care va trebui să cauți soluții alternative.

De exemplu, poți să-ți sapi o fântână sau un puț și să tragi apă pentru spălat și gătit cu o pompă. Fântâna este varianta mai ieftină, dar ajunge la o adâncime mai mică, de maximum 20 de metri – practic, doar „înțeapă” pânza freatică, ceea ce înseamnă că te poți trezi fără apă în caz de secetă sau de consum mai mare. Pe de altă parte, puțul forat ajunge la adâncimi mai mari și oferă un volum mai mare de apă. Dintr-un puț poți pompa în fiecare zi 20.000 de litri, în timp ce dintr-o fântână doar 5.000 de litri. Așa că, dacă ai o casă de weekend, o fântână poate fi o soluție mai avantajoasă, dar dacă te muți cu totul, un puț îți va oferi mai multă siguranță.

Nici racordarea la energie electrică nu e neapărat mai simplă. Costurile încep de la 1.500 de lei și pot ajunge și la 10.000 de lei, dacă ești departe de un stâlp de curent. O soluție alternativă pot fi panourile solare. Aici prețurile pornesc de la 3.000 de lei și diferă în funcție de capacitate și de tipul de panou.

Cum te vei înțelege cu vecinii?

La sat ai mai mult spațiu ca la bloc, unde de multe ori pare că auzi fiecare mișcare a vecinului, dar asta nu înseamnă că nu vei continua să trăiești într-o comunitate, de multe ori cu reguli distincte de cele cu care te-ai obișnuit la oraș.

Lavinia Gliga s-a mutat în Richiș, un sat săsesc din județul Sibiu, în 2016. Spune că nu a fost o decizie gândită mult înainte. A ajuns acolo într-o noapte, împreună cu o prietenă, și s-a îndrăgostit de satul săsesc. Primii ani a locuit cu chirie și în urmă cu un an și-a cumpărat o casă. Crede că până la un punct i-a fost ușor să se integreze pentru că avea în spate experiența de jurnalist. „Am învățat să mă uit la oameni fără judecată, fără să mă gândesc îmi place, nu-mi place.”

Chiar și așa, dinamica de la sat i-a dat bătăi de cap. De Crăciun, de exemplu, nu le-a deschis cetelor de colindători, pentru că avea niște musafiri și nu voia să întrerupă discuția. Mai târziu însă a pornit și ea la colindat și a văzut cum, orice ar fi, colindătorii sunt primiți. „Tot veneau kinderi valuri, valuri la colindat, iar tanti la care eram în vizită se scuza că nu are cum să nu le deschidă.” De atunci, Lavinia și-a dat seama că la sat nu există ușă închisă de Crăciun. Și, ca lecția să fie bine învățată, când a ajuns acasă a descoperit că îi lipsește clopoțelul atârnat de ușa de la intrare. Crede că la mijloc a fost răzbunarea colindătorilor.

Mai sunt și alte mici întrebări, cum ar fi dacă să lase poarta deschisă sau nu. Pe de o parte e nevoia ei de intimitate și liniște, de cealaltă parte e cutuma satului, conform căreia, dacă ești acasă, lași poarta deschisă. „Concluzia, iar și iar, e că dă cu plus când e deschisă, chit că mă simt uneori deranjată de la programul de care credeam eu că am nevoie”, spune ea. Într-o zi, de exemplu, pentru că avea poarta deschisă, o vecină a putut intra în curte ca să-i dăruiască un trandafir, iar un alt vecin, venit tot pe neanunțate, șase ouă.

Dincolo de obiceiuri și ritualuri, în rural există și alte valori și experiențe de viață peste care e mult mai greu de trecut. Oamenii se mută la sat cu niște proiecții și așteptări care nu se pliază întotdeauna pe realitatea locului. „Tu te muți la sat că vrei liniște și pentru tine asta e foarte important”, spune Dona Teșcovschi. „Dar noul tău vecin, care s-a născut la sat, nu e acolo în căutarea liniștii. Așa că, da, uneori va face o petrecere cu muzica dată mai tare, pentru că vrea și el să se distreze.”

E bine să nu uiți că tu ești cel nou-venit și că, oricât de bune ar fi intențiile tale, dacă abia te-ai mutat și începi să-i întrebi pe localnici de ce nu reciclează, de ce nu fac compost din gunoi, de ce ascultă manele, reacțiile nu vor fi dintre cele pozitive.

Andy Hertz, administratorul grupului Mutat la țară, s-a mutat și el din Londra într-un sat din munții Apuseni în 2016 (între timp, a scris și o carte despre experiența lui și a creat site-ul mutatlatara.ro). Pentru el, fenomenul este inevitabil, pentru că orașele nu mai pot oferi calitatea vieții pe care și-o doresc locuitorii lor. „Oamenii orașelor au nevoie de spațiu, de hrană curată, de oxigen, de un ritm natural al vieții, de simplitate și adevăr, iar tehnologia și secolul XXI fac posibilă mutarea la țară în condiții mult mai bune de trai.”

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *